Vatra Dornei

V-aţi întrebat vreodată câte pagini aţi putea scrie despre un muzeu pe care l-aţi vizitat !?!? Şi dacă muzeul respectiv ar fi din România, ar avea profil etnografic şi taxa de vizitare ar fi mai puţin de un euro, credeţi că aţi putea scrie mai mult de o pagină !?!? Bineînţeles că aici NU mă voi referi la Muzeul Naţional al Ţăranului Român din Bucureşti, Muzeul Astra Sibiu sau Muzeul Naţional al Satului Dimitrie Gusti Bucureşti adevărate bastioane muzeale, ale etnografiei şi tradiţiei populare româneşti.
Fiindcă Sfintele Sărbători Pascale bat la uşă vă invit la o incursiune în Bucovina să vizităm împreună Muzeul Etnografic din Vatra Dornei. "Ia uite-l şi p-ăsta, mă trimite la Vatra Dornei să vizitez muzee!", veţi spune vădit iritaţi. Totuşi Muzeul Etnografic de aici din staţiune este mai mult decât o simplă instituţie muzeală. Şi fiindcă vă observ puţin cam circumspecţi, permiteţi-i să fac puţin lobby şi să vă etalez o scurtă expunere de motive pentru vizitarea acestui muzeu.
Acest muzeu a fost înfiinţat în anul 1987, atunci când fostul "Muzeu Vatra Dornei" (înfiinţat în 1956), s-a împărţit în două instituţii muzeale separate, acesta şi Muzeul de Cinegetică şi Ştiinţele Naturii". Fiind de atunci găzduit de o clădire înscrisă în Lista Monumentelor Istorice din România cu seria SV-II-m-B-05662, actuala fascinantă clădire a Primăriei Municipiului Vatra Dornei.
Muzeul Etnografic se află amplasat chiar în centrul municipiului Vatra Dornei, pe strada Mihai Eminescu, la numărul 17, în clădirea Palatului Comunal (Primăria), chiar la baza Turnului cu Ceas de aici, undeva în apropiere de Biserica romano-catolică, peste drum de Poşta Veche şi-n faţa gării Vatra Dornei-Băi. Aşa că sfatul meu este să nu vă chinuiţi să reţineţi chiar toate aceste puncte de reper ci orientaţi-vă după impunătorul Turn cu Ceas care se vede din orice cartier al staţiunii. Clădirea însăşi este un loc plin de istorie şi tradiţie fiind construită în anul 1897 şi prin impozanţa şi arhitectura ei te pregăteşte pentru ceea ce vei vizita.
Întins pe o suprafaţă expoziţională de 600 m2 (aşa mi s-a spus şi nu mi-am permis să mă apuc să măsor!), muzeul este alcătuit din nu mai puţin de 12 expoziţii permanente, în care sunt prezentate obiecte de uz casnic, elemente de arhitectură, ceramică, ţesături, cusături, obiecte de port popular, elemente de plutărit si păstorit, măşti, ouă încondeiate, obiecte din metal şi os, piese ilustrând meşteşugul plutăritului şi reconstituirea unei vetre de stână tradiţională.
Eu personal am fost fascinat de de cele trei odăi ţărăneşti amenajate ca la începutul secolului XX, în care au fost reconstituite cuptorul şi vatra tradiţionale, precum şi atmosfera specifică acelor vremuri, unele din obiectele expuse aici amintindu-mi de vacanţele petrecute la bunici. Asta chiar dacă muzeul prezintă piese, tradiţii şi obiceiuri din Zona Dornelor, Câmpulung Moldovenesc. Rădăuţi. Solca, Stupca, Frătăuţi, Drăgoieşti, Marginea, Păltinoasa, Mănăstirea Humorului, Izvoarele Sucevei, neavând tangenţe cu zona de sud a ţării. La un moment dat îţi va atrage atenţia un tablou destul de vechi în care este pictată o tânără dorneancă, în costum tradiţional, cineva din grupul tău o va întreba pe doamna muzeograf "Sunteţi dumneavoastră în acel tablou !?", aceasta va răspunde zâmbind "Cum să fiu eu, aceea este o tânără, eu sunt o babă !?!?", da întradevăr aşa o fi dar totuşi trăsăturile feţei au rămas aceleaşi, chiar dacă trecerea anilor şi-a spus cuvântul şi ridurile nu o mai făceau identificabilă cu tabloul. Faptul că nu există pliante şi broşuri despre istoricul muzeului, te întristează dar îţi trece imediat ce afli că ai liber la făcut fotografii fără nicio taxă suplimentară. Şi-ţi scoţi camera foto şi te apuci să fotogtafiezi TOTUL: linguri, furci, bâte şi baltage, ploşti şi butoiaşe, cupe, cauce, pascarite, linguroaie, doniţe, sucale, traiste, trăistuţe şi ţesături de traista în carouri, ştergar, măşti asociate tradiţiilor şi obiceiurilor bucovinene, laiţa cu spătar, podişorul, lada-masa, leagănul, patul, zestrea, culmea, vrei să le ai cu tine amintire, pentru când vei reveni în zgomotul urban de la tine din oraşul poluat şi suprapopulat.
Este modul tău prin care încerci să-ţi prelungeşti vacanţa din spectaculoasa Bucovină şi la tine acasă în apartamentul de la etajul 4 din blocul ăla gri şi înghesuit. Bineînţeles că nu vei reuşi să fotografiezi chiar totul şi fără să-ţi dai seama ajungi în minunata lume a ouălelor încondeiate, o tradiţie specifică acestei zone spectaculoase. Ouă de găină, de prepeliţă şi chiar de struţ te vor fermeca şi-ţi vor încânta privirea, vei afla apoi că de fapt fiecare model, motiv popular şi îmbinare de culori transmit un mesaj, reprezentând de fapt o formă arhaică de comunicare a oamenilor de pe aceste meleaguri. Te bucuri enorm când ţi se spune, că poţi să le atingi şi să te uiţi mai atent la ele şi că eticheta cu cifra "7" din dreptul ouălelor de găină şi cea cu "3" din dreptul ouălelor de prepeliţă, NU sunt etichete de titlu sau de inventar ci preţul unui ou încondeiat pe care-l poţi cumpăra ca suvenir şi-l poţi lua la tine acasă. Bineînţeles că nu rezist ispitei şi aleg unul de găină, iar doamna muzeograf îmi zâmbeşte şi-mi spune ce"zice" oul: "Indică o persoană dornică de cunoaştere (educaţie), sociabilă iar semnul acesta de aici arată belşug şi bogăţie, pentru această persoană !".
"Doamne Ajută !!!" zic eu bucuros fiindcă oul îl luasem pentru mine ca amintire. Cine ştie poate că aşa este dacă acum staţi şi lecturaţi acest articol din cunoaşterea mea şi publicarea lui îmi va aduce un belşug de 50 de lei !!!
Chiar dacă mulţi dintre dumneavoastră aveţi acces nelimitat la Internet, deontologia de ghid PRACTIC, mă obligă să vă las datele tehnice despre acest mzeu: program de vizitare Marţi - Duminică 10:00 - 18:00 (vara); 9:00 - 17:00 (iarna); taxa de vizitare 3 (TREI) lei adulţii, 2 (DOI) lei elevii studenţii, pensionari şi grupurile organizate, persoanele cu dizabilităţi şi însoţitorii lor au acces gratuit în baza legitimaţiei de handicap.
Ştiu o să mă întrebaţi (fiindcă aşa v-am obişnuit), când este cel mai bun moment să vizitaţi Muzeul Etnografic din Vatra Dornei şi eu vă voi spune că cel mai prielnic moment de vizitare este primăvara când Sărbătorile Pascale se armonizează magnific cu acest muzeu, sau vara atunci când canicula marilor aglomerări urbane devine o amintire la poalele munţilor Căliman şi Suhardului, să vizitaţi muzeul toamna când culesul roadelor de către oameenii locului vă vor oferi o altă perspectivă, mult mai lărgită, a ceea ce înseamnă munca ţăranului român şi tradiţiile bucovinene, vizitaţi muzeul etnografic din Vatra Dornei iarna când albul zăpezii îmbracă munţii şi staţiunea şi când după mai multe coborâri pe pârtiile de aici, vă veţi dori să vă relaxaţi cu o porţie de istorie etnografică pură, vizitaţi Muzeul Etnografic Vatra Dornei ORICÂND mai puţin lunea fiindcă, asemenea tuturor muzeelor mari şi acesta e închis !
Indiferent de opţiunea dumneavoastră semnatarul acestor rânduri vă garantează că este un muzeu spectaculos care merită să fie vizitat !!!