Moragalla

Singalezii sunt diferenţiaţi prin religie .Peste 60% dintre ei sunt buddhişti .Cel de-al doilea cult ca şi mărime îl reprezintă musulmanii , urmează hinduşii reprezentaţi în special de tamili şi se regăsesc în special în nordul şi estul ţării şi creştinii .Localităţile poartă amprenta religiei locuitorilor lor. .Aşa că , vei întâlnii localităţi buddiste , musulmane , hinduse ... Relaţiile dintre ei sunt pur şi simplu economice.Rar vei întâlni doi prieteni aparţinând unor religii diferite.
Moragalla , satul în care sunt găzduită este unul buddhist ,iar în imediata apropiere există câteva sate musulmane . Şi dacă în satele buddhiste întâlneşti templele şi statui de-ale lui Buddha în majoritatea interescţiilor , în satele musulmane există mosche .
Casa Elkamino se află la mijlocul distanţei dintre templu buddhist şi moscheea musulmană . Dimineţile mi le-am început , vrând nevrând la ora 5 , când de la moschee , răzbate pînă departe , slujba de dimineaţă . Şi ea se întinde pe parcursul unei ore întregi .
6 dimineaţa . Sunt în concediu . Vreau să lenevesc mai mult în aşternuturi .S-a terminat şi slujba musulmană .Răsuflu uşurată şi mă străduiesc să adorm din nou . Aş putea face asta dacă n-aş avea auz de iepure. Imediat după slujbă ,o altă melodie îmi "gâdilă " auzul . Este "pâinea proaspătă "care soseşte în cutia de pe portbagajul motocicletei . Opreşte în faţa casei . Dipa , tacticoasă ,doar are tot timpul din lume , cercetează conţinutul cutiei , îşi face planurile pentru cumpărături iar într-un târziu , ce pentru mine înseamnă o eternitate , se decide şi cumpără . În tot acest timp melodia îşi urmează cursul ei .
Nu mă pot plânge . Sunt româncă şi am nevoie de pâine la micul dejun . Îi las pe nemţi s-o facă . Ei mănâncă cartofi . Iar căruciorul cu zarzavaturi soseşte mult mai târziu .
Protestele lui Klaus sunt inutile . Ne adaptăm , încercăm să nu mai auzim melodia . Doar că , după brutar soseşte vânzătorul de peşte care strigă în gura mare "Maluuuuuuuuuuuuuuu!" , apoi cel de îngheţată cu clopoţelul său .
Nu , categoric nu poţi lenevi prea mult dimineţile .
Ar fi şi păcat . O plimbare cu bicicleta ne binedispune şi ne face să uităm neplăcerile dimineţii .
Trecem prin satele musulmane . Capre cu iezii lor pasc liniştite pe marginea şoselei , iar uneori se plimbă , sifidându-ne , în lungul ei . Grupuri de copii de toate vârstrele se ivesc de peste tot . Băieţii , chiar dacă sunt de-o şchioapă au creştetele acopoperite de feturi frumos colorate . De multe ori îi vezi încercând să ridice în aer câte un zmeu , frumos colorat .
Sunt sate de pescari dar întîlneşti şi destui meşteşugari .
Satele musulmane le recunoşti încă de la intrare . Alături de capre ,te întâmpină mormane de gunoaie . Asta nu înseamnă că nu găseşti case frumos întreţinute , în curţile cărora florile îţi zâmbesc fericite .
Aici găseşti pe cei mai buni meştejugari şi cei mai buni comercianţi . ( Dar asta trebuie să nu o declar în faţa buddhiştilor care mă vor contrazice , desigur . )
Ne-am făcut de cele mai multe ori cumpărăturile în magazinele lor , dacă nu am uitat că este o zi de vineri .
Vinerea musulmanii încetează lucrul la ora 12 şi se îndreaptă cu mic cu mare , îmbrăcaţi în alb , spre slujba de la moschee . Şi sincer nu e bine să te afli în preajma acesteia la acest ceas . Îţi este foarte greu să răzbaţi prin mulţime.
În satele lor am văzut peştii întinşi la soare pentru a fi uscaţi şi tot aici am văzut cum poţi sa faci rost de mâncarea pentru prânz în 3 minute .
În vecinătatea casei a fost până la tsunamii din 2004 o şcoală . Acum mai sunt doar ruinele . În spatele lor un teren viran în care se joaca în fiecare zi copiii.
Intr-o dimineaţă , bătăi de tobe m-au atenţionat că se întâmplă şi altceva acolo . Aşa am făcut cunoştinţă cu copiii şi învăţătorii lor .Făceau repetiţii pentru o serbare şcolară.
M-am dus în mijlocul lor . Erau de o frumuseţe rară cu ochii lor vioi ,în hainele albe strălucitoare .Tot timpul m-am întrebat cum pot să îşi păstreze hainele atât de albe .În funcţie de clasă sau şcoală poartă câte o cravată roşie sau verde ,sau o altă culoare .
După câteva zile a avut loc şi serbarea şcolară . Au participat trei şcoli , deci s-au construit trei pavilioane , fiecare cu steagul lor . Invitaţii au fost întâmpinaţi de o fetiţă şi un băiat , îmbrăcaţi în haine albe tradiţionale ,prin salutul specific buddhist . Apoi a avut loc aprinderea unei făcli a prieteniei .Câteva concursuri de alergare cu ştacheta ne-au transformat in suporteri.
Premierile s-au făcut într-un mod festiv , trei fete îmbrăcate în sari albe şi cu coroniţe pe cap ducând cadourile.
După ce copiii şi-au arătat talentele de ateleţi , a urmat rândul taţilor . S-au aliniat la ştart şi în uralele copiilor au încercat să fie la înălţime.
Între singalezi sunt diferenţe copleşitoare şi ca nivel de trai . Ştiu , le întâlneşti peste tot . Peste tot există oameni săraci şi oameni bogaţi . Dar parcă niciodată nu am întâlnit cele două stări una lângă alta .
Aici , însă , alături de o casă ultramodernă, vezi o colibă din scândură ,fără ferestre , fără electricitate , fără mobilă . Doar câteva zdremţe ce formeză un pat şi bolul de orez .
Aşa este şi bătrâna din fotografie, care şi-a uitat anii (deşi nu are mai mult de 70 ) ,care se plimbă întreaga zi în susul şi în josul drumului ajutându-se de un antemergător , care ştie că fotografierea ei este o intrare cu bocancii în propia intimitate , aşa că se revoltă dacă încerci să faci asta . Şi nu vrea s-o fotografiezi nici măcar în schimbul unei sume de bani .
Ne-am împrieteni încet cu ea , la început cu un saltut , apoi cu câte o vorbă , aşa că am sfârşit să ne întâmpine cu drag , iar atunci când i-am arătat aparatul de fotografiat m-a răsplătit şi cu un zâmbet .
O plimbare cu bicicleta a fost un prilej să îi cunosc " la ei acasă " pe oamenii acestor locuri .
Un foarte mic număr dintre ei muncesc în firme . Dacă excludem pe cei din instituţii ca băncile , şcolile sau poliţia ,ceilalţi practic nu sunt incluşi în nici o formă organizată de muncă .
Sunt pescari sau mici meşteşugari ,au propiile magazine sau trăiesc ...din ceea ce natura le oferă .
Aici pot spune că " se mănâncă toată frunza , toată floarea , tot fructul ". Un cocotier sau bananier în curtea casei aduce ceva bănuţi .
Lucrurile sunt ok atâta timp când la uşa ta stă tinereţea . Dar când boala sau anii bătrâneţii au dat peste tine ... consultul la medic se plăteşte , pensia nu vine ... Fiecare speră că acestea nu vor veni sau vor veni foarte târziu , iar atunci copii le sunt nădejdea . Doar că aceştia au început să îşi dorescă mai mult . Aşa că unii dintre ei îşi caută cu disperare o pereche din " altă lume ", iar pentru o viză pe paşaport fac compromisuri cu însuşi viaţa lor .
Cu toate acestea zâmbetul nu piere de pe faţa lor iar inima le este deschisă şi prietenoasă .

105 imagini in total la aceasta impresie