Muzeul Satului
Muzeul Satului Maramuresana fost inaugurat la 30 mai 1981, dupa o munca asidua de elaborare si colectionare a exponatelor. Aceastea au inceput in 1972, prin formularea tematicii de organizare de catre Mihai Dancus si continua si astazi prin achizitionarea de noi obiective.
In ansamblul sau, muzeul se constitue ca o rezervatie de monumente de arhitectura taraneasca. Se doreste recreearea uni sat cu specific zonal, care a evoluat de la cel de tip rasfirat si risipit, prin "roirea" nucleelor initiale, la un tip "aduant".
Selectionarea s-a facut dupa criterii stiintifice avand ca baza tipologia constructiilor, evolutia in plan arhitectural si ca sistem constructiv. In privinta acestui sistem constructiv trebuie mentionat ca in majoritatea constructiilor sunt realizate exclusiv din lemn, predominand stejarul sau gorunul si bradul sau molidul, fundatiile fiind de piatra de cariera sau de rau.
Toate ulitele si potecile, fie ele drepte (principale) sau intortocheate, converg spre centrul emotional al satului: biserica. Ea este aseazata pe un promontoriu, care permite bisericii sa se ridice asupara asezarii si sa o protejeze. Biserica din muzeu este cea mai veche constructie, adusa din Oncesti (Valea Izei).
Casele si gospodariile conservate, sunt grupate pe principalele subzone ale Maramuresului istoric: Cosau-Mara si Iza Inferioara pana la Stramtura, Iza Mijlocie, Viseu-Borsa, subzona Tisei si bazinul Ruscova.