Montserrat

Aproape de Maica Domnului la Montserrat

2 voturi
Autor: Criste, 30 Ianuarie 2011
O experiență de:
Vizualizări: 3897
Intr-o zi calduroasa de septembrie, am dat fuga la Manastirea Montserra, manastire benedictina. Se mai numeste si "Muntele Sfant" pentru ca aici au loc pelerinaje a catolocilor din toata lumea. La o distanţă de 60 km de Barceloca, aceasta este aşezată pe partea estică a Masivului Palomera, format din gresii, cu o înălţime de 1.236 de metri. Vârfurile muntelui apar ca nişte degete uriaşe de piatră, acest proces curios fiind rezultatul eroziunii, care a luat naştere datorită durităţii diferite a rocilor. Aflată pe partea estică a muntelui, Mânăstirea Montserrat a fost ridicată în anul 1409, la o altitudine de 720 de metri, lângă aceasta fiind amenajat un Drum al Crucii şi Peştera Sfântă, locul în care a fost descopoerită statuia Fecioarei din Montserrat, atractia turistilor. Se crede că primii călugări catalani, atraşi de frumuseţea sălbatică a muntelui, şi-au găsit aici siguranţa ce le lipsea, în vremuri de restrişte. Mânăstirea a devenit cunoscută şi vizitată, de la cei mai umili ţărani până la bogaţii feudali ce plecau în pelerinaj, mai întâi la Montserrat şi apoi la Santiago de Compostella. Conform tradiţiei locului, se spune că, în pelerinajul său prin lume, Sfantul Graal - cupa de vin din care a sorbit Hristos la Cina cea de Taina , ar fi poposit, pentru o vreme, în acest loc. Trecerea timpului a lăsat urme peste acest stabiliment monahal. Războaiele au adus incendii şi mari pierderi locului iar calugarii au fost ucişi sau alungaţi. Astfel, vreme de câteva sute de ani, din Mânăstirea Montserrat nu a rămas decât o ruină, vizitată pe ascuns de un număr restrăns de credincioşi. Astăzi, ea a fost reclădită în întregime fiind locul unde vin oameni de seamă a vieţii culturale, sociale, politice. Aici, Wagner a fost inspirat pentru una dintre operele sale - "Parsifal". Basilica adăposteşte şi un muzeu ce păstrează lucrările unor mari artişti ca El Greco, Dali şi Picasso.
Până la ea am mers pe o şosea care a străbătut Valea râului Llobregat, plină de serpentine spectaculoase. Pe marginile şoselei, pe alocuri, se vedea solul de o varietate incredibilă de culori diferite în straturi : de la alb, la cenuşiu închis sau deschis până la brun roşcat, de la bază până în vârful pantei. Aşa ceva nu am mai văzut. Cu cât înainta maşina, cu atât peisajul devenea tot mai pitoresc iar vârfurile Muntelui Sfânt tot mai spectaculoase. Mânăstirea este aşzată într-o porţiune între vârf şi valea abruptă. Dacă vrei să ajungi pe vârful muntelui există un teleferic care a fost construit în 2003. Ceea ce m-a lăsat cu gura căscată este faptul că acesta urcă pe o pantă foarte abruptă, cam asemănător cu Valea Jepilor de la Buşteni. Nici în ruptul capului nu m-aş urca în el aşa de mult este înclinat. Poarta mânăstirii este impunătoare şi dă într-o curte interioară. Exact în clipa când am intrat, tocmai se trăgeau clopotele. (se trag la fiecare oră exactă). A fost un moment extraordinar de emoţionant pentru mine. Clădirea este ornamentată cu sclupturi ale celor 12 aportoli împreună cu Mântuitorul iar pe alocuri a diferiţilor sfinţi. Nu prea am vizitat interiorul bisericii pentru că se ţinea slujba şi era arhiplină aşa că am profitat şi am vizitat locul care este foarte frumos. După o jumătate de oră ne-am aşezat la rând ca să intrăm la Madona Neagră care este o statuie unică a Maicii Domnului cu Pruncul în braţe, venerată de cei de aici. Lemnul negru, din care este făcută statuia, ne arată o faţă neagră a Fecioarei Maria şi a Pruncului Hristos creând o impresie stranie. Minunea a păzit-o întodeauna: a rezistat tuturor incendiilor, prădăciunilor şi tentativelor de distrugere. Am intrat în partea unde se află statuia şi am urcat cam două etaje pe o scară îngustă. De jur împrejur erau mozaicuri cu sfinţi frumos lucrate în marmoră neagră. Aproape de intrarea încăperii unde era Madona, se afla o statuetă a unui băiat împrăcat în veşminte bisericeşti, de mărime naturală şi cu o expresie a feţei şi trupului evlavioasă. Parcă era reală, te aşteptai să mişte. Tinea în mâini o cutie a milei unde să pui un bănuţ. Treaba asta cu banii, foarte aproape de statuia venerată de secole nu mi-a plăcut, şi în general nu îmi place ideea de a da bani în "Casa Domnului". Sau poate am interpretat eu greşit. Cine ştie. Cert este că am intrat în încăperea cu statuia Madonei negre cu un sentiument ciudat, în nici un caz evlavios. Într-adevăr, este ceva deosebit. Lemnul negru contrastează cu îmbrăcămintea poleită din aur. Iar faţa nu este cea obişnuită, cea europeană. Îţi dai seama că poate vine de pe alt continent, dintr-o altă cultură. Nu am stat mult pentru că era coadă lungă şi toţi aşteptau să intre. Am atins-o şi am încercat să spun în gand o mică rugăciune, dar mai mult m-am bâlbâit. Să fi fost surpriza la vederea statuii sau sentimentul cu care am intrat, nu ştiu. Până să ieşim din clădire am intrat în încăperea de alături, o încăpere mai mică dar foarte frumos ornamentată cu vitralii deosebit de frumoase şi viu colorate. Era linişte, parcă te îndemna ceva să stai şi să meditezi. Aici m-am simţit bine, relaxată. Păcat că nu am avut timp de aşa ceva. Trebuia să ne îndreptăm spre maşină pentru că se apropia ora de plecare. După ce am ieşit pe poarta cea mare ne-am îndreptat spre un magazin ca să cumpărăm suveniruri. Am cumpărat doar doua iconiţe cu Madona pentru că restul era prea scump (se profită de sentimentul evlavios al turistului). Pe aleea care duce spre parcare erau tarabe (la fel ca ale noastre din preajma unor locuri de vizitat) cu brănzeturi, miere şi nişte turte din smochine. Apoi ne-am mai uitat la peisajul din jur, spectaculos, la cărările care veneau de jos din vale, cu "troiţele" din piatră care erau din loc în loc, la furnicularul care tocmai mergea pe panta abruptă până în vârf, în timp ce, în biserică un cor de copii (am aflat ulterior că aceştia cântă de obicei la Vatican) intona o melodie bisericeasca. Parca cantau ingerii.. Cu muzica din îndepărtare, cu peisajul muntelui care parcă se prăvălea peste noi, am pornit înapoi spre casă, la Callela. Ziua asta a fost liniştită, exact ce ne trebuia pentru a ne încărca bateriile pentru ce urma să facem a doua zi, sâmbăta: vizita la Barcelona, ţinta principală a excursiei nostre.

41 imagini in total la aceasta impresie


 

Comentarii (1)

 
23 Martie 2011

Foarte frumoase impresii...foarte frumoase imagini...

Ai fost în Montserrat?

Povestește-ne despre experiența ta și arată-ne poze cu locurile pe care le-ai vizitat.
Înscrie-te în comunitatea Turistik.
Accept cookies Informare Cookies Folosim cookies pentru a îmbunătăţi experienţa navigării, a obține date privind traficul și performanța site-ului și a livra publicitate mai eficient.
Găsiți informații detaliate în Politica cookies și puteți gestiona consimțământul dvs din Setări cookies.