Kandy

La aproximativ 3 km vest de Kandy se afla Grădina Botanică din Peradeniya .A fost înfiinţată în 1371 şi are o suprafaţă de peste 6o hectare . Categoric este o atracţie pe care nu o poţi rata , dacă paşii te poartă prin locurile astea.
Ai două posibilităţi să vizitezi grădina botanică : să îţi plăteşti biletul de intrare care este în jur de 15oo rupie şi să hoinăreşti de unul singur pierzându-te prin mulţimea aleelor , sau să îţi plăteşti un ghid care te mai costă 25oo rupie . Am optat pentru a doua variantă .Oricum costul acesuia a fost suportat de întreg grupul, aşa că cei 650 rupie în plus nu ni s-a părut o avere . Mai ales că am avut parte de un ghid excelent , profesor univeritar , capabil să îţi expună curiozităţile Grădinii într-o germană impecabilă şi bănuiesc că şi engleza este pe măsură.
El ne-a expus planul grădinii şi ne-a condus spre locurile cele mai remarcabile . Am avut şi surpriza plăcută să întîlnesc , pentru prima oară în Sri Lanka ,o persoană care are habar de existenţa Romaniei . Eram de ceva vreme în Sri Lanka şi începusem să mă simt frustrată văzând privirile mirate îndreptate spre mine atunci când mă declaram româncă. Şi pentru că mi-a citit satisfacţia în glas , ne-a condus spre locul unde ,un român a plantat un pom în acestă Grădină . Este vorba despre Manea Mănescu , care , chiar nu contează că a făcut acest lucru într-o epocă pe care personal nu vreau să mi-o amintesc . Este un român , iar acolo , pe plăcuţa aceea , scrie România. Alături de alte plăcuţe , printre care cea mai seminificativă mi s-a părut cea a lui Gagarin.
Mă aşteptam să văd acel copac " minune " care îşi întinde coroana sa pe o suprafaţă de 400 mp , îl văzusem într-o înregistrare , dar din păcate ,ploile de acum doi ani au fost nefavorabile pentru el şi o parte însemnată a coroanei s-a uscat . Acum el are o coroană care probabil nu depăşeste mai mult de 25 mp.
Aici trăiesc şi foarte mulţi lilieci.Am înconjurat o alee întreagă să nu fim expuşi unui duş neconvenţional şi de loc plăcut .
Grădina mai are şi o suprafaţă de peste 2000 mp acoperită , iar partea cea mai interesantă este cea care adăposteşte speciile de orhidee . Acestea ne-au oferit un adevărat regal de culoare şi delicateţe . Cele mai interesante au fost orfideea-scorpion ,orhideea -dans şi specia cu cele mai mici flori .
Sincer , ora în care ne-a fost prezentata Grădina nu a fost suficientă ,şi aş recomanda ca , după o prezentare a ei să mai rămâneţi pe alei . Sigur nu va fi timp pierdut .
Noi însă a trebuit să ne încadrăm în program , urma vizitarea unei plantaţii de ceai şi vizitarea unei mici fabrici existentă pe plantaţie , urmată de o călătorie cu trenul .
Ceaiul de Cellyon ocupă locul doi în lume în ceea ce priveşte calitatea lui si producţia anuală , iar să vezi la el acasă modul de prelucrare este interesant .
Am aflat şi unele lucruri pe care nu le ştiam ,printre care ar fi modul de recoltare .Pentru un ceai de calitate se recoltează doar primele 3 frunze din lăstarul tânăr.
După instructiva prezentare a fabricii ,făcută într-o la engleză-germană , de o tânără în sari verde , am fost invitaţi să savurăm o ceaşcă din lichioarea neagră şi am avut posibilitatea de-a ne aproviziona cu ceaiul veritabil .
O plimbare pe aleile plantaţiei a fost binevenită . În general pe marginea acestora se găsesc plante de piper , sau parcelele de ceai alternează cu cele de piper . În plantaţie nu au lipsit femei care contra 100 rupie se lăsau fotografiate în timp ce simulau recoltarea ceaiului sau a piperului . Este un lucru deranjant , simularea lor este departe de adevăr , aşa că personal prefer să le dăruiesc cei 100 rupie fără a le cere ceva în schimb ,sau să le cer în schimb să-mi dăruiască liniştea de a savura în linişte plimbarea.
Călătoria de o oră cu trenul prin munţi a avut frumuseţile şi neajunsurile ei.
Trenurile sunt vechi , destul de aglomerate cu băştinaşi şi turişti deopotrivă dar curate .Doar că este dificil să găseşti un loc la fereastră , care să îţi ofere pe parcursul călătoriei panorama pe care o doreşti .
Pe lângă peisajul de afară mai este acela din tren, ce nu este de neglijat .
Din când în când galsul roţilor de tren este acoperit de cel al vânzătorilor abulanţi care vând de toate ,de la fructe sau alte mici gustări sau băuturi răcoritoare , până la tot felul de suveniruri sau ziare . Îşi apără destul de bine "personalitatea " ,aşa că trebuie ori să cumperi ceva în schimbul unei fotografi , ori să îi surprinzi fără ca ei să realizeze astea .
Un element de reţinut ar fi acela ,că biletele de călătorie se verifică pe peron ,deci , păstraţi biletul până la ieşirea din gară . Altfel riscaţi să plătiţi o amendă pentru că ai călătorit fără bilet .
Maşina ne aştepta în gară şi a urmat o adevărată cursă pentru a ajunge în timp la un oerfelinat mai deosebit , în care copiiilor le luaseră locul pui de elefanţi .
De trei ori pe zi aceştia sunt hrăniţi în ţarcuri speciale .Dacă doreşti să alimentezi singur un pui de elefant o poţi face în schimbul a 15o rupie ,asta dacă eşti acolo în timpul programului de masă.Înafara acestuia,plata este mai consistentă.
Undeva , într-un colţ , legat de unul dintre picioare , zăreşi cel mai bătrân elefant de aici ,ce îşi savurează tcticos ghrana fără a o vedea .
Apoi , elefanţii sunt conduşi spre râul din apropiere unde îţi oferă un adevărat spectacol .
Zona este împânzită cu o mulţime de mici magazine cu suveniruri , bijuterii , îmbrăcăminte ,dar şi o poştă .Preţurile a tot ce ţi se oferă sunt " pentru turişti " inclusiv ceaşca de ceai .
Şi pentru că timpul nu ne-a mai permis altceva , ne-am întors spre casă lăsându-ne vrăjiţi de peisajele ce ne-au însoţit .
Cele trei zile au fost foarte încărcate , poate chiar obositoare pentru cineva care şi-a propus un concediu liniştit , dar au meritat din plin şi oboseala , şi banii cheltuiţi .
Am gustat o părticică dintr-un mister al unei ţări speciale.

101 imagini in total la aceasta impresie