Scufundari - Scuba Diving

Scufundari

Scufundari

Dincolo de suprafata apei exista o intreaga lume care asteapta sa fie descoperita. Cel putin o data in viata merita sa incercati experienta de a va scufunda in lumea subacvatica si sa experimentati cea mai apropiata senzatie de imponderabilitate. Romania ofera o gama diversa de locatii pentru scufundari, precum epavele din Marea Neagra (nava africana de la Vama Veche, epava Bremen - Capul Midia, Vadul lui Caraman, portul Callatis), lacul Snagov, biserica de sub apa din lacul Belis, scufundari in pestera Isverna, lacurile montane din Gorj, lacul vulcanic Sfanta Ana, scufundari sub gheata, etc.

 

Inainte de a incerca sa faceti scufundari aveti nevoie de aprobarea medicului. In general este doar o formalitate; dar pot aparea si probleme in cazul unor afectiuni ca astmul. Apoi, odata ajunsi la destinatia aleasa, trebuie sa faceti cateva cursuri de scufundare. Scolile de scufundari va ofera mai intai o scufundare de proba, ca sa vedeti daca aceasta activitate vi se potriveste. Cele mai multe persoane raman fascinate de adancuri si se decid sa urmeze un curs de scufundari. Pretul cursului variaza in functie de scoala si se desfasoara pe parcursul a cinci zile, cuprinzand cursuri teoretice si antrenamente in piscina, mare sau lac. La sfarsitul cursului veti primi o diploma. Daca doriti ca aceasta sa fie recunoscuta pe plan international, asigurati-va ca scoala este afiliata uneia dintre scolile internationale precum PADI, CMAS, SSI, NAUI, CMAS, HAS sau BSAC.

Scufundarile subacvatice sunt posibile cu ajutorul unui aparat autonom de respirat sub apa (engl. Self-Contained Underwater Breathing Apparatus - SCUBA). In cazurile in care apa are o adancime mica se poate folosi si tubul de respirat (engl. snorkel) impreuna sau nu cu vizorul. Pentru a se misca in apa, cel mai adesea scafandrii folosesc labele din cauciuc, dar si un scuter subacvatic (vehicul subacvatic autopropulsat) (engl. DVP - diver propulsion vehicle).

Scufundarile astazi folosesc in general echipamentul cu circuit deschis creat de Emile Gagnan si Jacques-Yves Cousteau, in care gazul comprimat este inhalat dintr-un container si apoi este expirat in apa. Se pot folosi insa si recirculatoarele - circuit semi-inchis si inchis.

In scufundare se foloseste compozitia gazoasa formata din oxigen si unul sau doua gaze neutre - azot, heliu, heon sau hidrogen. Cel mai obisnuit amestec contine un procent ridicat de oxigen - 32-36%, ceea ce reduce raul de decompresie. La scafandrii tehnici, unele butelii de scufundare pot contine amestecuri diferite de gaze, potrivit fiecarei faze a scufundarii - calatorie, punctul maxim de adancime, decompresie. Aceste amestecuri sunt folosite pentru a extinde durata sederii la adancime, pentru a reduce efectul narcotic si pentru a reduce timpul de decompresie.

Pe masura ce creste adancimea, pe langa presiunea atmosferica normala se adauga presiunea apei asupra pieptului si plamanilor - aproximativ 1 bar la fiecare 10 m de adancime - astfel incat aerul inspirat trebuie sa invinga cu aceeasi putere presiunea mediului inconjurator. Acest lucru este realizat cu ajutorul regulatoarelor de presiune.

Efectul de refractie si vederea subacvatica

Apa are un unghi de refractie mai mare decat aerul, similar cu cel al corneei ochiului. Lumina care intra din apa in cornee aproape ca nu este refractata, fiind focalizata doar de cristalin. Acest efect duce la hipermetropie grava. Prin urmare, persoanele ce sufera de hipermetropie pot vedea mai bine sub apa decat persoanele normale.

Mastile si castile de scufundare rezolva aceasta problema creand un spatiu de aer in fata ochilor. Eroarea de refractie creata de apa este in mare parte corectata de lumina care traverseaza din apa o lentila groasa, doar ca obiectele par cu 34% mai mari si cu 25% mai aproape in apa sarata. Prin urmare, campul vizual este redus si coordonarea trebuie revizuita.

Scafandrii care au nevoie de dioptrii pentru a vedea bine, au nevoie de aceleasi dioptrii si in apa - oferite de unele masti cu doua vizoare. Lentilele obisnuite pot fi legate si de mastile cu un singur vizor.

Pe masura ce isi modifica adancimea, un scafandru trebuie sa expire periodic pe nas, pentru a egaliza presiunea interna a mastii cu cea a apei inconjuratoare. Ochelarii pentru inot care acopera doar ochii nu permit egalizarea presiunii, nefiind adecvati pentru scufundari.

Controlarea flotabilitatii subacvatice

Pentru a se scufunda in siguranta scafandrii trebuie sa controleze rata de scufundare si ascensiune in apa. Ignorand forte precum curentii de apa si inotul, flotabilitatea generala a scafandrului va determina scufundarea si ascensiunea in apa. Pentru a controla flotabilitatea se folosesc greutati, costume de scafandru si compensatori de flotabilitate. Pentru a ramana la o adancime constanta se obtine flotabilitatea neutra. Acest fapt reduce la minim consumul de gaz.

Forta de scufundare a scafandrului este egala cu greutatea scafandrului si a echipamentului sau minus greutatea volumului lichidului in care este scufundat. Daca rezultatul este negativ, forta este de ascensiune. Se pot folosi sisteme de greutate care pot fi eliberate pentru a reduce greutatea scafandrului in caz de urgenta. Fiind confectionate din materiale comprimabile, costumele de scafandru se micsoreaza odata cu cresterea in adancime si se expandeaza odata cu iesirea la suprafata, cauzand schimbari in flotabilitate. Pentru a contracara acest efect, unele costume au posibilitatea dea fi injectate cu aer. La scafandrii cu circuit deschis, pentru a ajusta flotabilitatea pot fi folosite schimbarile in volumul plamanilor.

 

Riscurile scufundarii
     Probleme medicale

Posibilele afectiuni medicale includ barotraumatismul urechii interne (urechi infundate), barotraumatism pulmonar (simptome: durere in piept, insuficienta respiratorie si raguseala), embolism arterial (simptome: amorteala sau gadilituri la nivelul pielii, slabiciune, paralizie sau pierderea cunostintei). Daca experimentati oricare dintre aceste simptome trebuie sa consultati un medic.

Din fericire accidentele grave sunt foarte rare in cazul scufundarilor de agrement. In fiecare an in lumea intreaga, sunt inregistrate aproximativ 90 de decesuri printre scafandri si mai putin de 1.000 dintre scafandri necesita terapie de decompresie pentru tratarea unor simptome grave. Cel mai des accidentele se intampla scafandrilor incepatori. Cateva reguli simple pe care le poate urma oricine sunt:

1. Nu va scufundati niciodata intr-un mediu in care nu va simtiti confortabil. In timpul scufundarii apasati usor pe urechi si masca. La adancime nu depasiti parametrii stabiliti anterior.
2. Nu va tineti respiratia in timp ce urcati spre suprafata. Respirati normal si urcati usor.
3. Familiarizati-va cu lumea subacvaticasi pericolele sale. Aflati ce pesti, corali si alte pericole trebuie sa evitati pentru a nu va rani.
4. Nu intrati niciodata in panica in apa. Daca va este teama sau sunteti confuzi, opriti-va si incercati sa va relaxati. Astfel veti reusisa rezolvati problema.
5. Nu va scufundati niciodata fara un partener.
6. Planificati-va intotdeauna scufundarile.
7. Nu consumati alcool inainte de scufundare.
8. Asigurati-va ca aveti echipamentul adecvat conditiilor de scufundare propuse.
9. Nu va scufundati niciodata sub influenta medicamentelor, decat daca aveti acceptul unui medic.
10. Scufundarile in pesteri este foarte periculos; nu incercati fara pregatire anterioara.
11. Daca va simtiti rau dupa ce ati iesit la suprafata, consultati medicul.
12. Nu zburati cu avionul 12 ore dupa o scufundare.

     Accidente cauzate de schimbarea presiunii aerului

Greutatea coloanei de aer de deasupra scafandrului duce la cresterea presiunii aerului din materialele comprimabile - costum ud, plamani, sinusuri - in proportie directa cu adancimea, in acelasi fel in care aerul atmosferic duce la o presiune de 101,36 kilopascali la nivelul marii. Accidentele datorate presiunii pot fi foarte dureroase, in cazuri severe ducand la spargerea timpanului sau leziuni ale sinusurilor. Pentru a evita astfel de accidente, scafandrul egalizeaza presiunea in toate spatiile cu aer cu presiunea apei inconjuratoare, pe masura ce se scufunda. Urechea mijlocie si sinusurile sunt egalizate prin mai multe tehnici.

     Raul de decompresie

Scafandrul trebuie sa evite formarea de bule de aer in organism scapand de treptat de presiunea apei asupra organismului la sfarsitul fiecarei sedinte de scufundare si permitand gazelor blocate in sange sa paraseasca corpul. Acest lucru se realizeaza facand opriri de siguranta sau opriri de decompresie si urcand spre suprafata usor. Raul de decompresie trebuie tratat repede, de obicei intr-o camera de decompresie. O masura de prim ajutor in aceasta situatie este administrarea de oxigen pur, desi chiar si asa poate surveni decesul sau handicapul permanent.

     Narcoza azotului sau betia adancurilor

Aceasta stare reprezinta o alterare reversibilaa starii de constienta, similara cu intoxicatia cu alcool si care are loc la scafandrii care inspira gaz comprimat la mare adancime. Aceasta stare reprezinta o alterare reversibila a starii de constienta, similara cu intoxicatia cu alcool si care are loc la scafandrii care inspira gaz comprimat la mare adancime. Mecanismul este similar cu cel al oxidului de azot (gaz ilariant) administrat ca anestezic. Aceasta stare afecteaza judecata, scafandrul fiind in pericol de a face lucruri periculoase. Narcoza poate afecteaza unii scafandri la 20 m, manifestandu-se ca o usoara zapaceala. Efectul se accentueaza drastic odata cu adancimea.

Pe la 140 m aproape toti scafandrii sufera de efectele narcozei - euforie, anxietate, pierderea coordonarii si a concentrarii. La adancimi extreme pot aparea reactii halucinogene si camp vizual ingustat. Jacques Cousteau a descris aceasta senzatie prin faimoasa expresie: "extazul adancului". Narcoza azotului se instaleaza rapid si simptomele dispar odata cu iesirea la suprafata. Aceasta stare variaza in adancime si gravitate de la un individ la altul.

     Criza hiperoxica sau intoxicatia cu oxigen

Hiperoxia are loc atunci cand oxigenul din corp depaseste limita de siguranta a presiunii partiale. In cazuri extreme afecteaza sistemul nervos central si duce la pierderea cunostintei, scafandrul scuipand regulatorul si inecandu-se. Intoxicatia cu oxigen se poate preveni daca nu se depaseste adancimea maxima permisa unui anumit tip de oxigen. Scafandri de adancime (peste 155 m) folosesc un amestec de gaz cu un procent mai scazut de oxigen decat in aerul atmosferic.

 




Album foto

Scufundari Scufundari Scufundari Scufundari Scufundari Scufundari Scufundari Scufundari Scufundari Scufundari Scufundari Scufundari Scufundari - Snorkel
Accept cookies Informare Cookies Folosim cookies pentru a îmbunătăţi experienţa navigării, a obține date privind traficul și performanța site-ului și a livra publicitate mai eficient.
Găsiți informații detaliate în Politica cookies și puteți gestiona consimțământul dvs din Setări cookies.