Lima

Ultima etapă a expeditiei in America in Sud a fost in Orasul Regilor -LIMA-
La terminarea acestei etape si după un zbor transatlantic, cu o escală la Amsterdam vom putea contabiliza această expeditie cam asa:
-am parcurs in total peste 30.000 de km,
-am calătorit cu trenul, cu avionul si cu autocarul,
-de-a lungul calatoriei am poposit la bordul a 11 avioane, de la cinci companii aeriene europene sau sud americane,
-am vizitat obiective turistice din 12 orase sud americane in patru tări, când la pas, pe-ndelete, având la dispozitie zile intregi, când cu autocarul, in tururi de oras cu oprire la diverse obiective importante. Uneori o localitate era in itinerarul nostru doar pentru obiectivul turistic pe care-l aveam de vizitat acolo, asa cum a fost la Andahuayllas cu a sa Catedrală catolică construita de conchistadori(Capela Sixtină a Americii de Sud) sau Machu Picchu,
-am fost la spectacole folclorice, am gustat din băuturile si mâncărurile lor traditionale, am surprins cu ochiul sau cateodata cu camera foto cate o fărama din viata localnicilor, o preocupare a acestora sau o trăsătura a chipurilor lor,
-am vizitat una din cele sapte minuni naturale a lumii - Cascadele Iguazu- si doua dintre cele sapte minuni ale lumii moderne:Statuia lui Iisus Mantuitorul de pe Muntele Corcovado din Rio de Janeiro si Cetatea incasa de la Machu Picchu -Peru,
-am admirat risipa de culoare in locuri inedite ca renumita strada Caminito din Buenos Aires sau Scarile Selaron din Rio de Janeiro ca sa nu mai vorbesc de adevaratul furnicar al stradutelor inguste si in panta ale La Paz-ului.
Si acum sa revin la Lima.
Dupa o scurta călatorie cu avionul de la Cusco la Lima, spre seara am ajuns la hotelul El Ducado din cartierul Miraflores, dar din cauza unor manifestări cultural-sportive de pe tărmul oceanului, transferul de la aeroport la hotel, in loc de cca 35 minute a durat mai mult de o ora si jumatate. Soferul microbuzului fiind nevoit sa străbata cateva cartiere pe strazi si bulevarde foarte aglomerate.
Oraşul Lima a fost fondat de conquistadorul Francisco Pizarro în 1535 numindu-se iniţial Oraşul Cel Leal Al Regilor Peruani. Lima se află pe coasta Oceanului Pacific, în centrul ţării. Asezata pe malurile raului Rimac, la numai 12 kilometri de Oceanul Pacific, are de fapt o vechime mult mai mare, existand serioase dovezi arheologice ca intre anii 200 i.Hr. si 600 d.Hr aici se afla un mare oras.
Astăzi el s-a extins pe largi zone deşertice, şi pe alte de văi, fapt pentru care unii îl consideră ca fiind oraşul cu cel mai mult teritoriu desertic, urmat de Cairo.
Lungimea coastelor şi plajelor sale depăşeşte cu puţin 130 km.
Centrul istoric mai păstrează şi astăzi balcoane şi construcţii din perioada vicergatului şi din primii ani ai republicii, fapt pentru care a fost declarat drept Patrimoniu al Umanităţii de către UNESCO în anul 1988. Centrul este construit in spiritul arhitecturii coloniale iar spre sud se intinde cartierul Miraflores, cu strazi moderne, magazine, galerii de arta si cafenele. In vestitul Parque del Amor, se inalta o impozanta statuie dominand plaja. Ea reprezinta doi indragostiti peruani, simbol al bucuriei vietii. Prima oprire in ziua dedicata turului de oras a fost in acest parc, parc a carui arhitectura te duce vrand, nevrand cu gandul la Parcul Guel din Barcelona. Unii cunoscatori in ale artei vor zice ca nu e nici o legatura, pentru turistii obisnuiti insa, zidul acela sinusoidal care inconjura parcul, zid placat cu ceramica de forme si culori diferite, desenul floral si geometric fluid si forma de bancheta ondulata a acestuia a fost suficient ca sa auzim imediat murmurat cuvantul magic Gaudi. Desigur, in afara acestei banchete nimic nu mai are legatura cu Guel. Ce am putut remarca a fost ca, pe acest zid sunt inserate printe desene, diverse expresii, despre care ghidul nostru ne-a spus ca sunt citate romantice preluate din operele poetilor peruani. In acest parc cuplurile de indragostiti se tin de mana, se imbratiseaza si se saruta iar dupa casatoria religioasa depun buchete de flori in bazinul de la baza statuii. Parcul Iubirii a fost inaugurat pe 14 februarie 1993 (de Ziua Indragostitilor), iar sculptura "Sărutul" apartine celebrului artist peruan Victor Delfin.

In pietele centrale ale orasului, Plaza Mayor si San Martin, au existat multe cladiri importante, dar majoritatea au fost distruse de cutremurele repetate. In 20 octombrie, 1687, Lima, a fost aproape distrusă de un seism cu magnitudinea de 8,5 grade pe scara Richter iar de-a lungul timpului am mai fost si alte cutremure devastatoare care au produs multe pagube umane si materiale pe intraga coasta a Pacificului.Cele mai multe constructii si cladiri cu valoare de simbol, au fost reconstruite, mai ales dupa 1930, cand s-au largit strazile, datorita intensificarii traficului.
Plaza Mayor, fosta Plaza de Armas, are in mijloc o fantana din care apa tâsneste in cascade de mai bine de 350 de ani. Piaţa Mare a oraşului adună, în jurul acestei fântâni de bronz , Palatul Arhepiscopal, Palatul Guvernului, Primăria, muzee şi case coloniale, unele construite chiar imediat după întemeierea Limei. Plimbările şi statul la taifas pe băncile de sub palmieri sunt nelipsite din viaţa localnicilor, în orice zi din săptămână. Tot aici se inalta Catedrala romano-catolica. A fost construita intre 1572-1603, distrusa de cutremurul din 1746 si refacuta ulterior. Într-o capelă din aceasta catedrala, decorată cu un minunat mozaic se află sarcofagul conchistadorului Francisco Pizarro. Reşedinţa Preşedintelui se află în Palacio de Gobierno, o clădire impunătoare inaugurată în 1938 şi straşnic păzită de militari înarmaţi. În fiecare zi la ora amiezii, turiştii şi localnicii curioşi pot asista la schimbarea gărzii palatului.

Exista in oras alte cateva biserici din secolele al XVI-lea si al XVII-lea: Santo Domingo (1549), San Pedro (1623-1638), San Francisco (1674), Santa Teresa (1683-1686).
Piata San Martin este strajuita de statuia celui care a eliberat Peru de sub dominatie spaniola, Jose de San Martin. Statuia a fost dezvelita in 1921, marcand centenarul independentei peruane, declarata la 28 iulie 1821 in satul Huaura, la nord de Lima. Lupta lui San Martin a fost continuata de Bolivar, care in 1924 a reusit sa-i alunge definitiv pe spanioli din tara.
Urmatoarea oprire - Biserica şi Mănăstirea Sf. Francisc (Convento de San Francisco), considerat ca fiind cel mai bine realizat complex arhitectonic sud-american din perioada colonială, parte din patrimonul UNESCO din 1991. Mănăstirea Sf. Francisc a fost ridicată peste o reţea de catacombe folosite ca cimitir în perioada colonială, pentru cei săraci. Nobilii şi bogătaşii erau îngropaţi în capele ori biserici, în timp ce restul corpurilor erau arucate în aceste gropi comune, după care se punea var. Azi, zecile de mii de oase, cu grijă sortate şi stivuite, îţi pot declanşa fie curiozitate, fie un fior pe şira spinării. Mănăstirea e mult mai interesantă decât biserica în sine, e plină de picturi de Zurbaran,si in cazul acestora, ca la Catedrala Catolica din Andahuaylillas am mai putut constata că sunt introduse multe elemente locale pentru a apropia intamplarile biblice de specificul locurilor, asa este si in pictura reprezentand Cina cea de Taină, unde în viziune locală se serveau porcuşori de guinea.
Ne-am oprit in turul de oras si la situl Huaca Pucllana. Huaca Pucllana este sit arheologic aflat încă în explorare care impresionează prin piramida din cărămizi de lut, construită în inima centrului administrativ şi religios din timpul Culturii Lima, din anii 200-700 î.e.n. Şirurile suprapuse de cărămizi ordonate formează pereţi, ziduri şi scări, într-un ansamblu armonios, cel mai bine observat de pe platforma înaltă.
In drumul nostru spre hotelul El Ducado, am putut adimira din nou frumoase vile din perioada coloniala precum si constructii noi si moderne din cartierele San Isidro, Surco si Miraflores. In cartierul San Isidro este un parc numit El Olivar care este unul dintre cele mai emblematice şi frumoase spatii ale acestui cartier, de asemenea, considerat ca un plămân important care furnizează oxigen oraşului Lima.
Acest frumos parc se numeste El Olivar pentru ca pe o suprafaţă de 23 de hectare, sunt mai mult de 1500 de măslini si care conform legendei au fost plantati de un calugar si au avut o dezvoltare miraculoasa(ceva in genul lui Fat Frumos), inca din primul an au dat lastari, au inflorit si au dat si rod. Parcul are mari zone verzi, o piscină şi un mic lac. Mai mult, este înconjurat de case frumoase şi importante hoteluri, precum şi birouri, magazine si mari bulevarde.
Acesta a fost declarat monument naţional în 1959 de Institutul Naţional al Culturii (INC). Plantatia de maslini(de cca 400 de ani) a acoperit initial necesarul de ulei a intregii populatii a orasului. La aceasta adresa puteti viziona o scurt filmulet despre acest parc. https://youtu.be/uwKtlezGbqQ
Dupa o masa servita la una din terasele din Mallul Larcomar din cartierul Miraflores, cu vedere superba spre ocean a urmat o vizita la Muzeul aurului, fondat in 1968 de Miguel Mujica Gallo, proprietarul colectiilor. La intrarea principala este expusa o colectie de arme, echipamente de echitatie, unelte si uniforme, din intreaga lume. Atractia muzeului o reprezinta colectia impresionanta de bijuterii si obiecte din aur, apartinand perioadei preincase. Cele 25.000 de artefacte descoperite in gropi funerare reprezinta: bijuterii, unelte, cutite, covoare, folosite pentru impodobirea si infasurarea cadavrelor persoanelor instarite, inainte de a fi ingropate.
Va spuneam intr-o postarea anterioare ca incaşii au făcut o serie de descoperiri în medicină, efectuau trepanaţii reuşite ce constau în executarea unor găuri în craniu pentru eliberarea presiunii cheagurilor de sânge asupra creierului. Ei bine, in acest muzeu sunt expuse cranii descoperite in gropi funerare care au fost supuse unor interventii chirurgicale pe creier, necesare in urma ranilor provocate in timpul luptelor.
Cercetarile facute au scos la iveala ca 60% dintre persoanele operate au supravietuit. In zona ranii se decupa partea afectata si se acoperea cu o placa din argint care permitea verificarea interventiei, pentru prevenirea sau vindecarea eventualelor infectii.
Seara am petrecut-o intr-un restaurant din cartierul Barranco unde se servea mancare cu specific local(amintesc aici ca orasul Lima a fost declarat in anul 2011 -Capitala mondiala a gastronomiei). Mancarea traditionala peruana este o combinatie a mancarurilor locale cu cele aduse de conchistadorii spanioli si de imigrantii africani, chinezi, europeni si japonezi. Dupa ce ne-am delectat simturile, vizual si mai ales cel olfactiv cu varietatea produselor culinare mestersugit prezentate, am asistat la un spectacol de dansuri traditionale din mai multe zone ale tarii(andina, de coasta, amazoniana, etc).
https://youtu.be/NHQim98Y3uY

105 imagini in total la aceasta impresie