Moragalla

O plimbare cu bicicleta sau viata de zi cu zi

3 voturi
Autor: elkamino, 29 Februarie 2012
Vizualizări: 1579
O biserica catolica Singalezii sunt diferenţiaţi prin religie .Peste 60% dintre ei sunt buddhişti .Cel de-al doilea cult ca şi mărime îl reprezintă musulmanii , urmează hinduşii reprezentaţi în special de tamili şi se regăsesc în special în nordul şi estul ţării şi creştinii .Localităţile poartă amprenta religiei locuitorilor lor. .Aşa că , vei întâlnii localităţi buddiste , musulmane , hinduse ... Relaţiile dintre ei sunt pur şi simplu economice.Rar vei întâlni doi prieteni aparţinând unor religii diferite.
Moragalla , satul în care sunt găzduită este unul buddhist ,iar în imediata apropiere există câteva sate musulmane . Şi dacă în satele buddhiste întâlneşti templele şi statui de-ale lui Buddha în majoritatea interescţiilor , în satele musulmane există mosche .
Casa Elkamino se află la mijlocul distanţei dintre templu buddhist şi moscheea musulmană . Dimineţile mi le-am început , vrând nevrând la ora 5 , când de la moschee , răzbate pînă departe , slujba de dimineaţă . Şi ea se întinde pe parcursul unei ore întregi .
6 dimineaţa . Sunt în concediu . Vreau să lenevesc mai mult în aşternuturi .S-a terminat şi slujba musulmană .Răsuflu uşurată şi mă străduiesc să adorm din nou . Aş putea face asta dacă n-aş avea auz de iepure. Imediat după slujbă ,o altă melodie îmi "gâdilă " auzul . Este "pâinea proaspătă "care soseşte în cutia de pe portbagajul motocicletei . Opreşte în faţa casei . Dipa , tacticoasă ,doar are tot timpul din lume , cercetează conţinutul cutiei , îşi face planurile pentru cumpărături iar într-un târziu , ce pentru mine înseamnă o eternitate , se decide şi cumpără . În tot acest timp melodia îşi urmează cursul ei .
Nu mă pot plânge . Sunt româncă şi am nevoie de pâine la micul dejun . Îi las pe nemţi s-o facă . Ei mănâncă cartofi . Iar căruciorul cu zarzavaturi soseşte mult mai târziu .
Protestele lui Klaus sunt inutile . Ne adaptăm , încercăm să nu mai auzim melodia . Doar că , după brutar soseşte vânzătorul de peşte care strigă în gura mare "Maluuuuuuuuuuuuuuu!" , apoi cel de îngheţată cu clopoţelul său .
Nu , categoric nu poţi lenevi prea mult dimineţile .
Ar fi şi păcat . O plimbare cu bicicleta ne binedispune şi ne face să uităm neplăcerile dimineţii .
Trecem prin satele musulmane . Capre cu iezii lor pasc liniştite pe marginea şoselei , iar uneori se plimbă , sifidându-ne , în lungul ei . Grupuri de copii de toate vârstrele se ivesc de peste tot . Băieţii , chiar dacă sunt de-o şchioapă au creştetele acopoperite de feturi frumos colorate . De multe ori îi vezi încercând să ridice în aer câte un zmeu , frumos colorat .
Sunt sate de pescari dar întîlneşti şi destui meşteşugari .
Satele musulmane le recunoşti încă de la intrare . Alături de capre ,te întâmpină mormane de gunoaie . Asta nu înseamnă că nu găseşti case frumos întreţinute , în curţile cărora florile îţi zâmbesc fericite .
Aici găseşti pe cei mai La intrarea in sat buni meştejugari şi cei mai buni comercianţi . ( Dar asta trebuie să nu o declar în faţa buddhiştilor care mă vor contrazice , desigur . )
Ne-am făcut de cele mai multe ori cumpărăturile în magazinele lor , dacă nu am uitat că este o zi de vineri .
Vinerea musulmanii încetează lucrul la ora 12 şi se îndreaptă cu mic cu mare , îmbrăcaţi în alb , spre slujba de la moschee . Şi sincer nu e bine să te afli în preajma acesteia la acest ceas . Îţi este foarte greu să răzbaţi prin mulţime.
În satele lor am văzut peştii întinşi la soare pentru a fi uscaţi şi tot aici am văzut cum poţi sa faci rost de mâncarea pentru prânz în 3 minute .
În vecinătatea casei a fost până la tsunamii din 2004 o şcoală . Acum mai sunt doar ruinele . În spatele lor un teren viran în care se joaca în fiecare zi copiii.
Intr-o dimineaţă , bătăi de tobe m-au atenţionat că se întâmplă şi altceva acolo . Aşa am făcut cunoştinţă cu copiii şi învăţătorii lor .Făceau repetiţii pentru o serbare şcolară.
M-am dus în mijlocul lor . Erau de o frumuseţe rară cu ochii lor vioi ,în hainele albe strălucitoare .Tot timpul m-am întrebat cum pot să îşi păstreze hainele atât de albe .În funcţie de clasă sau şcoală poartă câte o cravată roşie sau verde ,sau o altă culoare .
După câteva zile a avut loc şi serbarea şcolară . Au participat trei şcoli , deci s-au construit trei pavilioane , fiecare cu steagul lor . Invitaţii au fost întâmpinaţi de o fetiţă şi un băiat , îmbrăcaţi în haine albe tradiţionale ,prin salutul specific buddhist . Apoi a avut loc aprinderea unei făcli a prieteniei .Câteva concursuri de alergare cu ştacheta ne-au transformat in suporteri.
Premierile s-au făcut într-un mod festiv , trei fete îmbrăcate în sari albe şi cu coroniţe pe cap ducând cadourile.
După ce copiii şi-au arătat talentele de ateleţi , a urmat rândul taţilor . S-au aliniat la ştart şi în uralele copiilor au încercat să fie la înălţime.
Între singalezi sunt diferenţe copleşitoare şi ca nivel de trai . Ştiu , le întâlneşti peste tot . Peste tot există oameni săraci şi oameni bogaţi . Dar parcă niciodată nu am întâlnit cele două stări una lângă alta .
Aici , însă , alături de o casă ultramodernă, vezi o colibă din scândură ,fără ferestre , fără electricitate , fără mobilă . Doar câteva zdremţe ce formeză un pat şi bolul de orez .
Aşa este şi bătrâna din fotografie, care şi-a uitat anii (deşi nu are mai mult de 70 ) ,care se plimbă întreaga zi în susul şi în josul drumului ajutându-se de un antemergător , care ştie că fotografierea ei este o intrare cu bocancii în propia intimitate , aşa că se revoltă dacă încerci să faci asta . Şi nu vrea s-o fotografiezi nici măcar în schimbul unei sume de bani .
Ne-am împrieteni încet cu ea , la început cu un saltut , apoi cu câte o vorbă , aşa că am sfârşit să ne întâmpine cu drag , iar atunci când i-am arătat aparatul de fotografiat m-a răsplătit şi cu un zâmbet .
O plimbare cu bicicleta a fost un prilej să îi cunosc " la ei acasă " pe oamenii acestor locuri .
Un foarte mic număr dintre ei muncesc în firme . Dacă excludem pe cei din instituţii ca băncile , şcolile sau poliţia ,ceilalţi practic nu sunt incluşi în nici o formă organizată de muncă .
Sunt pescari sau mici meşteşugari ,au propiile magazine sau trăiesc ...din ceea ce natura le oferă .
Aici pot spune că " se mănâncă toată frunza , toată floarea , tot fructul ". Un cocotier sau bananier în curtea casei aduce ceva bănuţi .
Lucrurile sunt ok atâta timp când la uşa ta stă tinereţea . Dar când boala sau anii bătrâneţii au dat peste tine ... consultul la medic se plăteşte , pensia nu vine ... Fiecare speră că acestea nu vor veni sau vor veni foarte târziu , iar atunci copii le sunt nădejdea . Doar că aceştia au început să îşi dorescă mai mult . Aşa că unii dintre ei îşi caută cu disperare o pereche din " altă lume ", iar pentru o viză pe paşaport fac compromisuri cu însuşi viaţa lor .
Cu toate acestea zâmbetul nu piere de pe faţa lor iar inima le este deschisă şi prietenoasă .











O biserica catolica

O biserica catolica

La intrarea in sat

La intrarea in sat

La intrarea in sat musulman

La intrarea in sat musulman

Intr-un sat musulman

Intr-un sat musulman

Piinea proaspata

Piinea proaspata

Dipa

Dipa

Mestesugar in lemn

Mestesugar in lemn

Mestesugar in lemn

Mestesugar in lemn

Flori

Flori

Flori

Flori

La recoltat nuca de cocos

La recoltat nuca de cocos

La recoltat nuca de cocos

La recoltat nuca de cocos

105 imagini in total la aceasta impresie


 

Comentarii (0)

Ai fost în Moragalla?

Povestește-ne despre experiența ta și arată-ne poze cu locurile pe care le-ai vizitat.
Înscrie-te în comunitatea Turistik.

Alte impresii din Moragalla

Accept cookies Informare Cookies Folosim cookies pentru a îmbunătăţi experienţa navigării, a obține date privind traficul și performanța site-ului și a livra publicitate mai eficient.
Găsiți informații detaliate în Politica cookies și puteți gestiona consimțământul dvs din Setări cookies.