Vintu de Jos

Daca vaÆ’ aflati in trecere prin Alba Iulia, Sebes sau Orastie, merita sa faceti un mic popas in localitatea Vintu de Jos pentru a vizita ruinele castelului Martinuzzi. Localitatea este situata pe malul raului Mures, la aproximativ 10 km de Sebes pe Drumul National DN7 si 15 km de Alba Iulia pe Drumul Judetean 107C si Drumul National DN1. Fiind situata la rascrucea unor drumuri importante care leaga Alba Iulia, Sebes si Orastie, numele localitatii apare de multe ori in istoria medievala a Transilvaniei, iar nu de putine ori cu o rezonanta sumbra: in castelul din localitate a fost asasinat in 1551 guvernatorul Martinuzzi din ordinul generalului Castaldo, si a stat inchis, iar apoi ucis, domnitorul Moldovei, Aron Tiranul (1595-1597).
Monument reprezentativ al Renasterii transilvanene, castelul a fost construit peste o veche manastire dominicana de guvernatorul Transilvaniei Gyorgy Martinuzzi. Piatra de temelie a manastirii calugarilor apartinatori la marea familie a ordinelor numite "cersetoare" a fost pusa in secolul XIV, si a trait acel veac in maxima prosperitate, dar a fost afectat grav de incursiunile turcilor din 1438 si 1442.
Dupa distrugerile grave, si in contextul economico-politic al acelor timpuri manastirea a intrat in decadere. In 1524 se mai aflau acolo numai patru calugari, iar cativa ani mai tarziu ramasese doar un singur vietuitor dominican, fratele Toma. Acesta a fost mutat la Sebes, iar in aceste conditii nobilul Nikolaus Kozar (Kocsardy, Kosari) se instaleaza cu usurinta acolo si transforma manastirea intr-un castel. Dupa ce trece prin alte cateva maini, printre care Stefan Mailath, sau Radu Paisie, domnul tarii Romanesti, stapanul castelului devine Gheorghe Martinuzzi (Georg Utjessenovicz-Martinuzzi, Frater Gyorgy), care incepe lucrarile de reamenajare, in urma carora fosta manastire isi schimba complet infatisarea,
Peste doar cativa ani, castelul este scena unui incident sangeros. Frater Gyorgy cade victima unei conspiratiuni a generalilor Castaldo si Pallavicini, care il acuza de tradare in fata Imparatului Ferdinand al Austriei, si cer permisiune de la acesta pentru a-l ucide. Planul este dus la capat, astfel in 18 decembrie 1551 guvernatorul este atacat si injunghiat de la spate de secratarul sau, Marco Aurelio Ferrari care fusese platit de Castaldo. Desi om batran deja, Martinuzzi s-a luptat cu atacatorul lui, si nu a putut fi doborat decat cu ajutorul oamenilor lui Pallavicini.
Dupa moartea guvernatorului istoria zbuciumata a castelului continua. Sasii doresc s-o recupereze si insista in acest la Ferdinand, dar fara succes. Oamenii cardinalului Andrei Bathory il ocupa in 1553. Mai tarziu intra pe rand in posesia lui Bekes Gaspar, Stefan si Cristofor Bathory, Margareta Mailath, fosta sotie al lui Andrei Bathory. In ultimii ani ai secolului XVI ajunge pe mana fiscului si va fi locuit de exilatul domnitor al Moldovei, Aron Voda si apoi de catre logofatul lui Mihai Viteazul.
Castelul intra in proprietatea lui Gabriel Bethlen la inceputul sec. al XVII-lea. Lucrarile de reamenajare, sistate dupa moartea lui Martinuzzi, reancep acum dupa planurile lui Giacomo Resti, in urma carora edificiul transformandu-se intr-un castel care este prezentat in lucrarile de istoria arhitecturii ca fiind cel mai valoros castel renascentist din Romania.
Ca urmare a expeditiei lui Gheorghe Rakoczi I in Polonia, in mijlocul sec. al XVII-lea armata turco-tatara trimisa de Poarta Otomana pentru a pedepsi Transilvania ataca Vintu, ocupa castelul, ii da foc si distruge localitatea. Dupa ce Principatul a incetat sa mai existe, Vintu de Jos intra in posesia fiscului, iar in 1715 castelul este dobandit de Episcopia Ardealului.
Episcopul Sorger Gergely este cel care construieste poarta de intrare in stil baroc in 1733. Putem vedea si acum blazonul acestuia pe frontispiciul portii. In 1792 castelul cade din nou prada focului, si nu mai este niciodata reconstruit in intregime. In secolul XIX o parte din cladiri inca mai erau locuibile, si aici s-a nascut scriitorul Kemeny Zsigmond (1814-1874), familia acestuia fiind atunci proprietar peste ce a mai ramas din maretul edificiu.
De atunci este intr-o stare de degradare continua. La inceputul secolului trecut o mare parte din acoperis deja cazuse, nu mai avea nici un geam intreg si nici usi, iar proprietarul distileriei din localitate, cel care inchiria aceasta cladire istorica, o folosea ca adapost pentru porcii lui. In anii 1930 localnicii au demolat majoritatea cladirilor si bastionul de sud-vest, pentru a refolosi materialele de constructie.
In momentul de fata nu mai sta in picioare decat aripa de nord a castelului (fara acoperis), langa ea un turn si poarta in stil baroc, in coltul de nord-est un turn si ramasitele casei scarii a cladirii care se sprijinea pe acesta, ruinele turnului de vest si ramasitete zidului care inconjura curtea interioara la nord-est si sud-est.
In jurul castelului si al cardinalului Martinuzzi exista numeroase povestiri interesante, cel mai cunoscut dintre ele fiind probabil legenda monedelor de aur ale lui Lysimach. Potrivit cronicarului medieval Wolfgang Lazius, mare parte din averea insemnata al lui Martinuzzi a provenit din confiscarea unei comori descoperite in apele raului Strei.
Lazius mentioneaza ca in anul 1543 un grup de pescari romani care a patruns cu luntrile de pe Mures in apele Streiului au observat mai multe obiecte sclipitoare ce se zareau pe fundul raului. Scufundandu-se, unul din ei a scos din apa mai multi galbeni, iar pescarii au inceput atunci sa cerceteze cu atentie imprejurimile, descoperind o bolta zidita in adancuri si naruita din cauza radacinilor copacilor crescuti pe malul apei. De acolo au reusit sa scoata 40.000 de monede de aur Lysimach. Cronicarul noteaza mai departe ca in afara monedelor mai erau si "sloiuri de aur".
Zvonul despre descoperirea comorii a ajuns repede la cardinalul Martinuzzi, care a ordonat prinderea pescarilor si confiscarea tezaurului. Conform lui Lazius, organele de ancheta ale vremii au facut cercetari la fata locului, si au mai gasit in bolta subterana alte cateva mii de monede de aur,
Putin mai tarziu Martinuzzi si-a cumparat o serie de domenii, construind si castelul de la Vintu de Jos. Dupa moartea acestuia castelul a fost jefuit, dar s-au gasit numai 2.000 de monede de aur din tezaurul descoperit in apele Streiului.

Trecand podul de langa castel, ajungi in Vurpar. Aici, surpriza, un complex evanghelic lasat in paragina, imediat pe dreapta cum treci podul. La intersectie faci drepta si ai loc de oprire chiar in fata ei.
O constructie gotica timpurie, din secolul al XII-lea.Deoarece localitatea a fost populat predominant de sasi pana la mijlocul sec.XIII., constructia seamana foarte mult in stil cu Biserica Evanghelica din Sebes. (Locul este accesibil si direct din Alba Iulia pe un drum relativ bun, partial asfaltat, pe malul Muresului, drum ce incepe la 500m de iesirea din cetatea Alba Carolina si este mult mai scurt si rapid, decat cel national spre Vint-Orastie.)

Mare pacat, ca toate aceste monumente, si inca multe altele sunt mancate de intemperii si lasate in paragina... Pentru informatii de drum si traseu, va stau la dispozitie.