Sapanta

Cine nu a auzit de Sapanta sau mai bine zis de Cimitirul Vesel de la Sapanta! Ori fi totusi cativa, desi zona este foarte mediatizata si renumita astfel ca este aproape imposibil sa nu fi auzit si sa nu vrei sa te duci acolo. Maramuresul- cea mai pitoreasca zona cu traditi, cu oamani primitori, un peisaj idilic, aceasta este propagamda de la TV. Realitatea este cam alta. Din punct de vedere al reliefului, nu are numic deosebit si se poate spune ca este chiar banal. Din punct de vedere al arhitecturii traditionale aproape ca nu mai exista, s-a mai pastrat totusi pe ici pe colo cate o casa neatinsa de febra modernizarilor. Case traditionale puteti gasi in Sigetul Manatiei la muzeul satului. Porti maramuresene scluptate in lemn nu am vazut. Ce am vazut in drum spre Sapanta, venind dinspre Satu Mare, o multime de case noi imense cu o arhitectura indoielnica care nu are nicio legatura cu zona, plus ca s-au inghesuit unul in altul ca nici geamurile nu le mai pot deschide. La iarna cand o sa le vina de plata pentru caldura o sa se mute toti intr-o camera. Cea mai ciudata casa pe care am vazuta era in Negresti Oas,un palat Ludovic al XIV-lea cu lei la intrare si ingeri pe acoperis, imi pare rau ca nu am facut poza dar nu am vrut sa atrag atentia. Traditile au cam disparut, iar oamenii locului vor sa faca bani vanzandu-ti toate chiciurile. Vrei sa vizitezi o casa traditionala, se poate, pentru cine nu cunoaste i se va parea interesant, dar pentru un cunoscator este doar un chici de luat bani.
Cimitirul Vesel, sincer nu stiu de une vine numele, ca vesel nu este deloc. Daca va apucati sa cititi tot ce scrie pe cruci despre defuncti o sa va apuce depresia sau chiar plansul (spre exemplificare am pozat mai multe cruci si puteti citi ce scrie pe ele). Altfel crucile sunt foarte frumos lucrate iar cimitirul nu este foarte mare. Sincer nu as reveni in zona, am plecat foarte dezamagit si deprimat. Deci, sa explicam: ei nu fac haz de moarte, ei prezinta viata si moartea care i-a smuls din rutina de zi cu zi, le-a curmat visele, sperantele... La cate unii povestea de viata e chiar foarte trista, ma refer in special la cei plecati dintre noi de tineri, la copiii mici morti in leagan.... Deci eu as spune ca e un loc de meditat asupra conditiei umane, de reculegere, dar nu de veselie!!!! Nimeni nu poate sa se amuze cand citeste vreun epitaf, poate cu cateva mici exceptii, in care umorul este unul negru, sadic, trist....

63 imagini in total la aceasta impresie