Mont-St-Michel

Manastirea Mont-St-Michel - Opera a naturii si artei

9 voturi
Autor: IRINA E, 14 Mai 2012
O experiență de:
Vizualizări: 2827
Le Mont-Saint-Michel este o stâncă granitică din Marea Mânecii, unde se manifestă cel mai reprezentativ fenomen de flux şi reflux.
Mont-St-Michel

Desi conform programului stabilit initial, trebuia sa ajungem la Mont Saint Michel dimineata cand, ca urmare a fluxului stanca este inconjurata de apa, am ajuns insa in jurul pranzului cand apa era retrasa iar parcarile erau deja eliberate iar niste masini si utilaje forfoteau sa spele malul si nisipul ramas dupa reflux. Pentru a vedea stanca inconjurata din toate partile de apa ar fi trebuit sa ramnem in zona inca vreo opt ore si ne-ar fi dereglat tot programul ulterior, pe Valea Loirei.
Stânca este ocupată de un sat şi o mănăstire fortificată ridicată începând cu secolul al VIII-lea, până prin secolele al XII-lea - al XIV-lea.
Mont-St-Michel
A jucat un rol important în istoria Franţei, fiind singurul loc care nu a putut fi cucerit de armatele engleze în timpul "Războiului de 100 de ani".
Din anul 1979, Mont Saint-Michel se află pe lista patrimoniului mondial cultural UNESCO.
Am preluat si cuprind in aceasta prezentare doua minunate legende legate de aceasta manastire fortificata.
Legenda spune că într-o noapte de octombrie a anului 708 dupa multe alte nopti de nesomn sau somn framantat de vise, episcopului Aubert de la Avranches i s-a aratat Arhanghelul Mihail, poruncindu-i să îi construiască un sanctuar, în mijlocul golfului. Şi, pentru ca episcopul să nu mai uite, cum o mai făcuse, Arhanghelul şi-a pus degetul de lumină pe capul episcopului Aubert, marcându-l pentru totdeauna. Muntele Tombe cum era cunoscut atunci era o ridicătură rotunjită de granit, înaltă de 78 de metri, în mijlocul unui golf adânc. În vârful ridicăturii de granit se afla aşezată o piatră destul de mare, despre care se spune că ar fi fost înfiptă în pământ de către Satan. Nimeni nu putea să scoată această piatră, pentru începerea construcţiei sanctuarului. În cele din urmă, copilaşul Bain, cel de-al doisprezecelea fiu al unuia din lucrători, puternic prin nevinovăţia sa, reuşeşte ceea ce toţi ceilalţi eşuaseră. Tradiţia fixează la 16 octombrie 708 sfinţirea locului noului sanctuar în vârful muntelui Tombe. Episcopul Aubert organizează viaţa religioasă în Munte, instalează acolo doisprezece călugări care trebuie să persevereze, cu reguli precise, în serviciul preafericitului Arhanghel. Trimişi de episcop, aceşti călugări au format prima comunitate instalată şi organizată vreodată în Munte. Prin revelaţie, Aubert a fost înştiinţat de Arhanghel de existenţa unei surse de apă potabilă, apoi a ridicat o capelă dedicată Sfântului Petru,
Mont-St-Michel
unde, mai târziu, va fi înhumat, conform tradiţiei medievale.
Legendele apar curând după instalarea Benedictinilor în mănăstire. Ele consacră definitiv Muntele în ierarhia sanctuarelor.
Legenda şarpelui din Irlanda i-a asigurat Muntelui un renume internaţional. Un şarpe monstruos pustia regiunea. Armele regelui Elgar, rugăciunile arhiepiscopului Ivor rămân neputincioase. S-a luat hotărârea unui atac în masă contra balaurului, dar când cavalerii au sosit la faţa locului, monstrul era deja mort. L-au ars şi i-au împrăştiat cenuşa, în care Ivor a distins două obiecte insolite: un scut de lemn de cedru şi de piele întărită, precum şi o spadă de oţel, foarte scurtă, încă pătată de sângele monstrului. Scutul şi spada erau de dimensiuni curioase, adevărate jucării de copil. Noaptea următoare, Ivor l-a văzut pe Sfântul Mihail în vis, iar acesta i-a poruncit ca aceste relicve să fie duse la sanctuarul său preferat, fără nici o altă precizare. Cei doi călugări, însărcinaţi să ducă armele sfinte, au luat drumul Italiei, crezând că la Gargano, cunoscut sub numele de Monte Sant'Angelo, este sanctuarul preferat al Arhanghelului Mihail. Dar în fiecare zi, orice drum ar fi luat, ei ajungeau spre soare-apune. Disperaţi că nu reuşesc să ajungă în Italia, ei s-au rugat Arhanghelului Mihail: acesta le-a apărut şi i-a informat că locul său preferat pe pământ este acum muntele Tombe.
Miracolele nu au întârziat să apară. Un pelerin orb, sosit acolo, a exclamat: Ce frumos este să vezi! Muntele şi-a luat definitiv numele actual pe la sfârşitul secolului al X-lea. Rând pe rând, au apărut noi construcţii, Muntele căpătând o înfăţişare din ce în ce mai apropiată de cea actuală. Trebuie să ne imaginăm amploarea acestor lucrări: blocurile de granit trebuiau aduse pe corăbii din insulele Chausey, în ritmul mareelor. Odată aduse, tăietorii de piatră le-au fasonat în blocuri definitive şi şi-au înscris pe ele, pentru a-şi primi simbria, semnele lor, pe care le putem citi încă. Aceste blocuri grele de piatră sunt apoi urcate în vârf şi aşezate la locul potrivit.

125 imagini in total la aceasta impresie


 

Comentarii (2)

 
15 Mai 2012

Frumoase poze! Eu cand am fost era urat...nori, frig si ploaie si pozele mele par fara viata. :(
Oricum, e o atractie deosebita.

 
15 Mai 2012

Noi cand am pornit din Paris era noros, ploaia ne-a insotit aproape tot drumul insa pe cand am ajuns acolo s-a inseninat si am avut parte de vreo doua ore splendide. Pe cand sa pornim spre autocar s-a innorat si ne-a prins din nou ploaia. Ai dreptate..... si ultimele mele poze sunt cernite, mohorate si fara viata.

Ai fost în Mont-St-Michel?

Povestește-ne despre experiența ta și arată-ne poze cu locurile pe care le-ai vizitat.
Înscrie-te în comunitatea Turistik.

Alte impresii din Mont-St-Michel

Accept cookies Informare Cookies Folosim cookies pentru a îmbunătăţi experienţa navigării, a obține date privind traficul și performanța site-ului și a livra publicitate mai eficient.
Găsiți informații detaliate în Politica cookies și puteți gestiona consimțământul dvs din Setări cookies.