Curtea de Arges

Situata la capatul unui bulevard cu tei batrani de sute de ani, Manastirea Curtea de Arges este cel mai important loc de pelerinaj si rugaciune din judetul Arges.

Ctitorita in vremea domnitorului Neagoe Basarab, intre 1512 - 1517, manastirea este parte a celei mai celebre legende romanesti: “Legenda Mesterului Manole“.

Cunoscuta si drept Biserica Episcopala, deoarece a fost scaun episcopal intre anii 1739 si 1748, lacasul de cult are o lungime de 18 metri, o latime de 10 metri si inaltimea de 25 de metri. Ca o curiozitate, naosul si pronaosul nu sunt despartite cu o usa, ci doar de un chenar de usa montat intre doua coloane.

De-a lungul timpului a fost supusa la mai multe lucrari de restaurare. Forma actuala a fost data de arhitectul francez Andre Lecomte du Nouy si de arhitectul roman Nicolae Gabrielescu, in a doua jumatate a secolului al XIX-lea. Lucrarile de refacere au fost terminate in anul 1885, iar biserica a fost sfintita la 12 octombrie 1886.

In interior atrage atentia atat pictura murala in ulei executata de pictorii francezi F. Nicolle, Ch. Renouard si de romanul N. Constantinescu din Curtea de Arges, cat mai ales grupul celor 12 coloane reprezentind pe cei 12 Apostoli. Tot in interiorul Manastirii de afla moastele Sfintei Filofteea, parti din moastele Sfintilor Serghie, Vach si a Mucenitei Tatiana si Evanghelia Invierii din Sambata Mare, scrisa cu litere de aur de Regina Elisabeta. De asemenea aici odihnesc ramasitele pamantesti ale Regilor Ferdinand si Carol I, precum si ale reginelor Elisabeta si Maria.

Izvoarele istorice spun ca la Curtea de Arges a avut loc canonizarea, la 16 august 1517, a Sfantului Ierarh Nifon (+1508), Patriarh al Constantinopolului si Mitropolit al Munteniei (1500-1505). De aici, moastele sale, asezate intr-un sicriu de argint, placat cu aur, au fost trimise la Manastirea Dioniseu-Athos. Tot in acest lacas s-a refugiat Sfantul Cuvios Martis Sofronie de la Cioara, unul dintre aparatorii credintei ortodoxe din Transilvania.

De acest loc se leaga si o legenda... cea a mesterului Manole. Aceasta precizeaza ca domnitorul tocmise pe cei mai mari mesteri pentru a ridica lacasul de cult. Dar, ceea ce ei construiau ziua, se darama noaptea. Intr-o noapte, Manole a visat ca daca-si zideste sotia in unul din ziduri, constructia va rezista. A doua zi, cand nevasta sa Ana a venit sa-i aduca de mancare, Manole a zidit-o pe latura sudica. Cand totul a fost gata si Neagoe Basarab a ramas impresionat de frumusetea Manastirii, a poruncit slujitorilor sa ia scarile care duceau la acoperis pentru ca mesterii sa nu mai poata cobori si sa faca alta biserica mai frumoasa. Atunci, Manole si-a facut aripi din sita ca sa zboare, dar s-a prabusit. Se spune ca in locul unde a atins pamantul a iesit un izvor care reprezinta lacrimile lui Manole. De altfel, izvorul se afla chiar in apropierea Manastirii.

O alta legenda se refera la moastele Sfintei Filofteea, o fetita de 12 ani, care sunt depuse in paraclisul Manastirii. Se spune ca, fetita mergea cu mancare la muncitorii angajati de tatal sau. Intr-o zi, insa, ea a daruit mancarea cersetorilor intalniti pe drum. Atunci, tatal a ucis-o cu o lovitura de topor. Corpul fetitei nu a putut fi ridicat de jos decat in momentul in care a fost pomenit numele Manastirii Curtea de Arges.