Cetatea Miko
Cea mai veche cladire din orasul Miercurea Ciuc este Cetatea – castel Mikó, cunoscuta in limba curenta ca cetate.
Este ctitoria lui Hídvégi Mikó Ferenc, care din 1611 a fost numit capitan al scaunului Ciucului, insa statutul sau nu a fost acceptat de catre secuii din Ciuc.
Argumentul lor, care mai degraba pare sa fi fost un pretext, era aceea ca acesta nu detinea nici resedinta (casa), nici animale si nici pamanturi in localitate. In plus, motivul refuzului localnicilor poate sa fi fost si religia unitariana a acestuia, dar si faptul ca nu era localnic, fiind considerat "strain".
In 1613 noul principe Bethlen Gábor il numeste capitan pe tanarul si energicul Mikó, reatribuindu-i astfel vechiul sau statut. Inca din tinerete Mikó a fost un credicios neconditionat al principelui, ridicandu-se din randul nobilimii mijlocii la nivelul marii nobilimi.
La inceput, cetatea era cunoscuta sub numele de Cetatea Noua a lui Mikó.
Se poate presupune ca la construirea cetatii in stil italian a colaborat si Giacomo Resti, care intre 1615-1634 a lucrat ca arhitect de curte in Transilvania. Lucrarile de constructie a castelului in forma de patrulater si o suprafata de aprox. 75x70 m au fost terminate, probabil, in anii `30 ai secolului al XVII-lea.
Primul document scris care atesta existenta cetatii dateaza din 1631. Dupa moartea prematura a mostenitorului lui Mikó Ferenc, cetatea s-a aflat mult timp in proprietatea lui Domokos Tamás, judele suprem al scaunului Ciuc.
In 1661, trupele turco-tatare, conduse de Ali, pasa al Timisoarei, invadeaza Ciucul, ocupa si incendiaza cetatea. Acest eveniment istoric a fost prezentat de cronicarul turc Evlia Cselebi, care a remarcat frumusetea cetatii. Reconstruirea ruinelor a fost realizata peste cateva decenii, intre 1714-1716, sub conducerea generalului imperial Stephan Steinville, asa cum atesta si inscriptia in piatra asezata deasupra portii principale a cetatii.
In timpul revolutiei din 1848-1849 a fost sediul comandantului Gál Sándor. In timpul luptelor pentru independenta in cetate a fost gazduita comanduirea pietei, condusa de colonelul Tamás András si adjunctul sau, maiorul Sándor László, ambii mai tarziu devenind martirii revolutiei. La 21 aprilie 1849, in prezenta colonelului Gál Sándor, un numar mare de oameni au sarbatorit in cetatea Mikó declararea independentei maghiare.
Dupa infrangerea revolutiei cetatea a ramas in proprietatea armatei. In 1890, in fata cetatii, de o parte si de alta a portii-bastion, este ridicata o cladire, care a fost demolata in 1990.
Cu mici intreruperi - cand au functionat diferite institutii in cetate - pana la mijlocul secolului al XX-lea cetatea a fost in folosinta armatei.
In 1970, dupa o restaurare generala, a devenit sediul Muzeului Secuiesc al Ciucului, infiintat in 1930.