Teatrul National
Initial, teatrul functiona impropriu in cladirea Palatului Culturii, alternativ cu Filarmonica de Stat, fiind beneficiari ai aceleasi incaperi: Sala Mare a Palatului Culturii.
Construirea unui teatru nu intra in regulile constructiei socialiste care viza halele industriale, blocurile la realizari si eventual stadioanele pentru Cantarea Romaniei. In locul unde urma sa fie construit teatrul, trebuia demolata o biserica a calugarilor franciscani.
Biserica a fost demolata cu aprobarea papalitatii si mutata in alt loc, turnul baroc al bisericii care cuprinde un osuar a ramas. Teatrul a antrenat energii locale din partea intreprinderilor care fiintau atunci, cum numai pe vremuri, la constructia Palatului Culturii s-au mobilizat oameni. Constructia teatrului s-a terminat in 1973, in luna octombrie.
Colectivul de arhitecti, proiectanti au primit premiul Uniunii arhitectilor la terminarea ansamblului. Astfel arhitectul Constantin Savescu in colaborare cu Vladimir Slavu, Mihaela Sava, Aurel Stirbu si Clarissa Whol au fost autorii acestui edificiu.
In exterior au pregatit publicul pentru intalnirea culturala realizand un ambient functional prin spatiile oferite, fie florale, fie culturale. O fantana arteziana proiectata de Mac Constantinescu, unul dintre artistii de marca ai artei romanesti care are lucrari si in colectia Muzeului de Arta, pentru ca orice oras care se respecta trebuie sa aiba o fantana arteziana. Alaturi, o sugestiva sculptura care se caracterizeaza printr-un rafinat joc de goluri si plinuri relizata de Kulcsar Bélla, iar o alee a muzelor, teatrul, poezia, dansul si muzica imprimand o ritmica prin succesiunea lor in viziunea lui Zagyva Lászlo ne pregatesc pentru intalnirea cu lumea spectacolului. In fata cladirii un alt obiect artistic, "scoica" lui Gavril Setran ne aminteste de un element arhaic de la inceputul lumii intr-o relatie prezent-trecut.
Portile de la intrare sunt realizat de sculptorul Hunyadi László prin turnare si ciocanire, sunt masive din bronz, iar interiorul pe care-l descoperim este la fel de rafinat. O scara conceputa sub forma unei cochilii de melc si pereti tapetati de maiastra tapiserie conceputa ca un tapet de artista Aspazia Burduja, tesuta si brodata.
Cortina este si ea la fel de somptuoasa, fiind tesuta in fir de aur, iluminatul este o combinatie intre grupuri de spoturi si casete de lemn care acopera tavanul.
In 1978 a fost nominalizat ca fiind Teatrul National, acum fiinteaza prin doua companii teatrale, cea romaneasca - "Liviu Rebreanu" si cea maghiara – "Tompa Miklós".