Ploiesti

Municipiul Ploiesti, resedinta judetului Prahova, este situat la 60 km nord de Bucuresti, pe coordonate geografice de exceptie, aria sa fiind strabatuta de meridianul de 26 grade, ce imparte continentul european in aproximativ doua parti egale, iar partea de nord intinzandu-se pana aproape de paralela de 45 de grade (44 grade 55`), elemente ce determina aspectul temperat-continental al climei.

Legenda vorbeste de un grup de sapte case, pitit intr-o poiana a codrilor Vlasiei, sub un mos – Ploae... Intemeietorii satului Ploesti s-au asezat la marginea Vlasiei, demult, in niste vremuri aspre, caci altfel ei ar fi ales locuri nu atat de tari. Cei sapte gospodari au fugit de undeva - loviti de ostasi straini, subt prigoana unui stapan, executati cu cruzime de dabilari la butuc si-n fum de ardeiu rosu. Mai demult sau mai devreme, taranii condusi de mos Ploae - au venit de cine stie unde cu stupii si cu vitele.

Inceputurile satului Ploesti se confunda cu munca apriga a defrisarii padurii. Urmasii au redat perfect aceasta truda in stema Ploestilor: doi lei care desradacineaza un stejar.

Unii cercetatori ai trecutului Ploestilor cred ca acest sat (poate chiar oras) dateaza dinainte de 1400. In sat era o bisericuta de lemn,- un schit de maici cum zice traditia. Pe locul schitului, Matei Basarab ar fi ridicat in 1639 Biserica Domneasca, cu hram la Sf. Petru si Pavel.

Satul n-a ramas izolat. Intre Ploesti si Brasov au existat demult legaturi comerciale. Carausii din Ploesti aduceau din vechime marfuri brasovene, mai intai pe drumul Teleajenului, apoi de-a lungul raului Prahova. Astfel, in socotelile orasului Brasov pe anii 1500 - 1550 sant trecuti in listele de plata cativa carausi ploesteni: la 1503 Radu, la 1543 Dragoi, la 1545 Berivoi, Tudor, Avrut, Draghici si Neagu. Printr-un document din 1567, Petru Voda - fiul lui Mircea Voda - recunoaste logofatului Coresi cumpararea a cinci razoare de mosie de la Avrut din Ploesti.