Sighetul Marmatiei

Situat la o altitudine de 274 m, inconjurat de raurile Tisa (care reprezinta si linia de delimitare a teritoriului national), Iza si Ronisoara, orasul se prezinta sub forma unei insule. Ca pozitie este asezat ex-centric fata de teritoriului sau de influenta (Maramuresul istoric), insa la convergenta celor mai importante cai de acces de-a lungul vailor principale (Valea Izei, Valea Marei, Valea Cosaului, Valea Tisei si Valea Viseului), ceea ce confera orasului un esential rol administrativ, economic si socio-cultural.

Localitatea este atestata documentar in anul 1326. In zona s-au gasit, in urma sapaturilor arheologice, si ramasite ale altor asezari umane. Pe Dealul Solovan, la 3 km sud-est, o fortificatie cu val de pamant, datand din perioada Hallstatt. Iar la confluenta paraielor Valea Mare si Ronisoara, in sud-estul orasului, o asezare medievala timpurie din sec. XII-XIII.

Numele orasului a cunoscut modificari minore in timp. Apare inscris sub mai multe forme, in functei de majoritatea etnica sau administrativa de la momentul respectiv. Printre acestea as aminti: Zygeth, Sihet, Sziget, Maramorosszighet, Sighet, Marmatia, Sighetul Marmatiei.

Asupra originii denumirii orasului parerile sunt imparite, astfel numele ar veni de la maghiarul Sziget, insemnand insula, sau de la denumirea de Zeget data de ruteni. Altii considera ca apartinand fondului de substrat traco-dacic al limbii romane, care inseamna cetate. Alte pareri atribuie latinescului seges - segetis, intalnit in Maramures sub forma de siges, sidet, sides, insemnand "locul unde este grau".

Dezvoltarea localitatii a cunoscut mai multe faze. Formarea lui a inceput intr-o structura organica, cu case de lemn, adunate in jurul bisericii (locul actualei biserici reformate). Cu timpul orasul s-a dezvoltat, datorita unor inlesniri acordate de monarhii stapanitori. Astfel s-a putut creea o noua piata a orasului (actualul parc din centrul municipiului), loc de desfasurare a targurilor.

Datorita incendiilor si a cresterii economice casele de lemn au inceput sa fie inlocuite, cu unele din zidarie (piatra, caramida sau mixte). Astfel majoritatea cladirilor din Sighet au o arhitectura eclectica datand din secolele XIX-XX.

Perioada influentei sovietice in Romania a provocat desfiintarea judetului Maramures cu resedinta la Sighet. Acesta a fost incorporat regiunii Baia Mare, astfel orasul a inceput sa decada economic si social. Repercursiunile acestei decizii sunt evidente si in ziua de azi.

In timpul dictaturii comuniste, localitatea capata un caracter industrial. Se construieste platforma industriala in partea de est si cateva fabrici in restul teritoriului. Principalele ramuri fiind: industria de exploatarea si prelucrarea a lemnului, industria textile, industria mecanica fina. In mare parte aceste unitati mai exista si astazi, sub diverse forme. Dupa evenimentele din decembrie 1989 s-au mai creat si altele fabrici si ateliere cu diverse domenii de activitate, iar serviciile au cunoscut si ele o rapida dezvoltare.

Dezvoltarea industriala a dus la o crestere demografica, datorata populatiei venite de la sate. Ca urmare zona rezidentiala a orasului s-a amplificat. S-au construit locuinte de masa majoritate la marginile orasului (ex. cartierele: Bogdan Voda, Unirii, Independentei). Centrul istoric nu a fost crutat de implementarea acestor elemente agresive care au distrus tesutului urban in zonele respective.